Grigore Moisil

Familia Moisil, pomenita in documente inca din anul 1758, este originara din comunele Maieru si Sant, judetul Bistrita-Nasaud. Aceste comune faceau parte din cale douazeci si doua de sate romanesti militarizate de Maria Tereza. In anul 1762 imparateasa Austro-Ungariei infiinteaza pentru apararea granitelor catre Turcia regimente de graniceri romani pe langa cele deja existente ale ungurilor. Regimentul numarul 2 de graniceri romani transilvaneni, creat in judetul Bistrita-Nasaud, inglobeaza intai douazeci si doua de sate romanesti, pentru ca in anul 1784 numarul lor sa se dubleze. Strabunicul lui Grigore Moisil, pe nume tot Grigore Moisil (1816-1891), paroh la Nasaud si vicar pentru districtul Rodnei, a fost unul din aprigii sustinatori ai drepturilor romanilor. Strabunicul meu, bunicul tatii, Grigore Moisil, - povesteste Grigore Moisil in anul 1962 reporterului Jean Petrovici dela Studioul Al. Sahia - era preot si a fost unul din intemeietorii liceului din Nasaud. Daca vrei sa-ti spun un detaliu destul de bizar, el, Grigore Moisil si cu mine, ne-am nascut amandoi tot la 10 ianuarie, dar bineinteles in alt an. Constantin Moisil (1867 , 1958), tatal lui Grigore Moisil, carturar si erudit in domeniul arheologiei si numismaticii, este si un initiator, in tara noastra, in discipline auxiliare ale istoriei: paleografie, heraldica, medalistica, sigilografie. Constantin Moisil isi incepe cariera de profesor de istorie la Focsani. Peste un an, cere Ministerului sa fie trasferat: chiar si in Dobrogea, provincie pe vremea aceea uitata de administratie si unde a te stabili echivala cu a te surghiuni. Acesta arata spiritul de fronda al Moisililor, care intotdeauna au infruntat greutatile, nu le-au ocolit si uneori chiar le-au provocat prin felul lor darz, intransigent si ironic. C. Moisil, acest om discret, sobru si de o rara modestie, se dovedea la nevoie tenace si combativ. Este transferat in anul 1899 la liceul din Tulcea. C. Moisil se casatoreste la Tulcea in anul 1901, cu Elena, institutoare, fiica invatatorului Hristofor si a Caterinei Nicolescu. A functionat intai ca invatatoare la Sulina, Tulcea si Bucuresti, apoi ca directoare la scoala Enachita Vacarescu, unde a si initiat primele cursuri post- primare de doi ani. La Tulcea se nasc primii trei copii ai familiei Moisil: Grigore in 1906, Florica in 1909, Ioan in 1910. Ultimul baiat, Gheorghe, se naste in 1917 la Vaslui. Toti cei trei frati au intrat in invatamantul universitar: sora lor a fost cercetatoare la Biblioteca Academiei si s-a casatorit cu arheologul Emil Condurache, academician. In jurul anilor 1958, numarul academicienilor din familia Moisil era atat de numeros incat fusesera porecliti clanul Moisililor : Constantin Moisil, tatal, istoric; Gr. C. Moisil,fiul, matematician; Constantin Daicoviciu, nepot, istoric; Virgil Vatasanu nepot, istoric de arta; Tudor Bugnariu, nepot sociolog; Emil Condurache, ginere, arheolog. Ciudata familie. Ca la carte! Chiar prea ca la carte! In paginile ce urmeaza sunt cinstiti, curati, plini de dragoste unul fata de celalalt, inca par mai aproape de fictiune decat de realitate. Gr. Moisile Grigore, cum il alinta mama lui, si cum va ramane toata viata pentru rude si prieteni se dovedeste foarte repede a fi un copil de o inteligenta neobisnuita, de o curiozitate niciodata satisfacuta. Cu permanentele lui intrebari, ajungea sa-si exaspereze pana si mama, desi ea, invatatoare din vocatie, era destul de rabdatoare cu copiii. Elena Moisil s-a ocupat cu multa rabdare de fiul ei. Poate ca era primul copil, poate ca asupra lui si-a putut experimenta mai bine talentul pedagogic, sigur pentru ca si-a dat seama ca acest prim fiu al ei era un copil cu totul deosebit. A avut o profunda influenta asupra lui. L-a invatat nu numai sa judece singur, ci l-a si indemnat sa nu se pripeasca inainte de a interprinde ceva si sa munceasca ordonat. Ambii parinti, dar mai ales mama, s-au ocupat de la inceput de orientarea copilului lor mai mare. Mama l-a invatat pe copil intai sa socoteasca, apoi sa citeasca si sa scrie. Si mama, ca si tata, spune Grigore Moisil in anul 1969, profesori fiind, stiau ca materia de invatatura de care se loveste elevul si care poate sa-i falsifice libera alegere a meseriei este matematica. Marele numar de texte pastrate de Grigore Moisil la varsta de 13 ani scot in evidenta atat varietatea multiplelor preocupari cat si inceputul trecerii lui de la copilarie la adolescenta. E pasionat de tot ceea ce intreprinde si scrie multe versuri, piese de teatru, conferinte, participa la serbarile liceului. Intors de la Roma, in toamna anului 1932, Grigore Moisil se muta definitiv la Iasi unde isi ia postul de conferentiar in primire. A fost un bun profesor. O marturisesc elevii sai. Se straduia sa fie un bun profesor. Pregatea indelung atat continutul cursului cat si forma lui. Ca si unui profesor trebuie sa-i dea prin gand ceva: un cuvant, o intonatie, o pauza, o lectie buna, chiar cand subiectul lectiei e foarte banal. Unui profesor nu i se pare niciodata ca subiectul lectiei ce trebuie sa o faca e banal. In anul 1949 este ales si presedinte al Societatii de Matematica din tara , post onorific pe care il va ocupa toata viata. Profesorul Moisil pentru a compensa, credem, faptul ca scrisul sau era cam indescifrabil scria, la inceputul lectiilor sale mai mare, apoi asorbit de continutul prelegerii, scrisul devenea din ce in ce mai marunt. Odata un student dintr-o banca din fundul amfiteatrului, mucalit a intervenit zicand: Dar se aude, i-a raspuns academicianul Moisil. Toata matematica se aplica, dar nu pot sa stiu cand se aplica si nu pot s-o fac ca sa se aplice. Daca voi face numai matematica care sa se aplice, acea matematica se va aplica poate azi, dar nu se va mai aplica maine si nu trebuie ca azi sa omoare pe maine . Incepand cu ultima decada a vietii este greu de urmarit an de an succesiunea evenimentelor traite cat si toate realizarile profesorului.Revolutia tehnico stiintifica a secolului XX, legata de aparitia masinii electronice de calcul si oda ta cu ea matematizarea stiintei, conving pe profesorul Moisil de utilitatea introducerii in Romania a calculatoarelor, inperios necesare progresului stiintific, tehnic, economic al tarii, incadrarii ei in randul tarilor avansate. Profesorul lupta pentru introducerea calculatorului in tara. Constient ca odata cu introducerea calculatoarelor, tara va avea nevoie nu numai de cadre care sa le manuiasca, ci si de cadre care sa predea invatamantul matematic necesar utilizarilor si sa duca munca de cercet are, lupta pentru infiintarea centrului de calcul al Universitatii din Bucuresti. Mircea Malita il caracteriza in 1974 la un an de la disparitia sa: Moisil a fost mai mult decat un savant, a fost mai multi savanti intruniti in sesiune permanenta sau laudu-si locul unul altuia in cicluri succesive mari, reprezentate de temele fundamentale pe care le-a abordat.Umbla domol, cu pasi marunti, aproape tarsiti. Pe strada cand se plimba isi tinea mainile impreunate la spate. De tanar se casnis e sa nu si le legene in timpul mersului, parandu-i-se dizgratios. Umbletul cu bratele de-a lungul corpului, fara acel balans caracteristic, parea ca da trupului in fiecare pas o miscare saltata ca unie marionete trase pe sfoara.La 23 aprilie 1973 Grigore Moisil a plecat intr-o calatorie de o luna si jumatate in Canada si Statele Unite cu asentimentul medicului sau. Dupa un sir de conferinte la Monreal si New York, in ziua de 20 mai a sosit cu trenul la Ottawa unde urma sa tina in ziua de 23 mai o prelegere le Carleton University, asupra Logicilor cu mai multe valori si automatelor finite . A fost intampinat la gara cu afectiune si prietenie de ambasadorul Romaniei, Bucur Schiopu, care l-a gazduit la ambasada. In dimineata zilei d e 21 mai, Grigore Moisil a vizitat Centrul de calcul al Politehnicii din Ottawa. A pus jaloanele unei viitoare colaborari intre informaticienii canadienii si romani, a vizitat expozitia de arta eschimoasa de la Muzeul de Arta din acel oras. Grigore Moisil a scris la desparitia savantului polonez Waclaw Sierpinski urmatoarele randuri: La moartea lui Waclaw Sierpinski nu se scrie un negrolog, si o pagina de istorie. Sunt oamenii a caror contributie la progresul omenirii e atat de mare incat biografia lor trece in umbra, viata e ascunsa de opera.

 

TOP

 

 

 

Grigore Moisil (1906-1973)

" Toate rationamentele corecte sunt fie matematice, fie pot fi transpuse intr-un model matematic.."